Ana și Manole – un cuplu oarecare. Relația de atașament în psihologie

În ochii lumii

Într-un colț liniștit al unei mici localități, trăiau Ana și Manole, un cuplu care, pentru toți din jur, părea să fie desprins din paginile unei povești de dragoste. Atât erau de tineri, de frumoși și de potriviți unul cu celălalt.

Ce era la ei acasă?

Ana era o mamă devotată, o soție iubitoare și o prietenă de încredere. Cu o blândețe fără margini, Ana se implica în tot ceea ce făcea, aducând lumină și căldură în viețile celor din jurul ei. În ciuda greutăților pe care le întâmpina în viață, Ana rămânea mereu puternică și plină de dragoste. Își creștea cu grijă copiii, îi susținea pe cei din jur și aducea bucurie în fiecare zi. Era acel tip de femeie care te făcea să te simți în siguranță și apreciat ori de câte ori erai în preajma ei.

Manole se remarca pentru mofturile sale și pentru faptul că era mereu nemulțumit de tot ce îl înconjura. Cu o atitudine rece și indiferentă, el părea mereu să caute motive să critice și să se plângă.

În ciuda eforturilor Anei de a-l înțelege și de a-l sprijini, Manole rămânea mereu distant și incapabil să ofere dragostea și recunoștința pe care Ana le aștepta atât de mult. În loc să aprecieze sacrificiile ei și dragostea ei necondiționată, el rămânea blocat în propria sa lume de nemulțumire și egoism.

Și unul și celălalt erau nefericiți și trăiau cu speranța că mâine va fi mai bine.

Psihologia

De unde vine acest comportament? Ce-i face pe cei doi să râmână prinși în această dinamică disfuncțională de cuplu?

Este vorba de conceptul psihologic numit ”atașament”. Atașamentul este prima legătură pe care copilul o stabilește la venirea lui pe lume, cu persoana care îl îngrijește. De regulă mama este cea căreia îi revine acest rol.

Prin experimentarea acestei relații, creierul copilului face primele ”înregistrări” în raport cu lumea oferindu-și răspunsuri la întrebări fundamentale cum ar fi: Este el bine venit aici? Este lumea un loc prietenos? Ce atitudine au cei din jur? Poți să te bazezi pe ei?

În virtutea acestui atașament oamenii aleg în mod inconștient parteneri cu care să refacă atmosfera creată prin aceste convingeri originare. Pentru Ana este o nevoie de a se sacrifica de dragul celorlalți, pentru a fi apreciată, iar pentru Manole, de a se izola pentru a se proteja pe sine.

Relația de atașament

Relația de atașament din copilăria timpurie poate influența în mod semnificativ modul în care ne raportăm la ceilalți în viața de adult. Legătura pe care o dezvoltăm cu figurile de atașament în primii ani ai vieții noastre poate stabili un precedent pentru felul în care ne raportăm la intimitate, la relațiile de cuplu și la interacțiunile sociale ulterioare.

Cercetările arată că indivizii care au avut o relație de atașament sigură în copilărie, în care au simțit că pot conta pe figurile de atașament pentru sprijin și siguranță, tind să dezvolte relații sănătoase și echilibrate în viața de adult. Acești oameni au tendința să fie mai încrezători în sine, mai puțin anxioși și mai puțin predispuși să își proiecteze nevoile și frustrările asupra partenerilor lor.

Pe de altă parte, cei care au avut o relație de atașament insecurizantă în copilărie pot să aibă dificultăți în relațiile de cuplu și să își manifeste nevoile și frustrările într-un mod mai puțin sănătos. Ei pot să se simtă mai nesiguri în legătură cu propriile lor valori și să caute adesea validare externă în loc să aibă încredere în propriile lor alegeri și decizii.

Prin urmare, este important să conștientizăm impactul pe care îl poate avea relația noastră de atașament din copilărie asupra comportamentului și relațiilor noastre de adult. Este posibil să descoperim că unele dintre reacțiile noastre la conflicte sau la intimitate au rădăcini în experiențele noastre timpurii.

Cu toate acestea, este necesar să ne amintim că nu suntem prizonierii trecutului nostru. Putem lucra pentru a ne înțelege mai bine și pentru a ne vindeca rănile emoționale din copilărie. Prin terapie și autoreflecție, putem să ne dezvoltăm abilitățile de relaționare și să construim relații sănătoase și împlinite în ciuda provocărilor din trecutul nostru.

Concluzie

Trecutul este o explicație, nu o scuză.

Amintește-ți că poți să te schimbi  și să te dezvolți în mod constant. Să îți asumi responsabilitatea pentru propriile comportamente și să lucrezi pentru a construi relații care să îți aducă fericire și împlinire pe termen lung. Să alegi conștient.

Cu  mintea și cu inima, cum s-ar zice.

 

18.03.2024

 

Claudia Scornea, psihoterapeut

Te pot ajuta să faci ordine în gândurile și în emoțiile tale

Whatsapp 0745258662

 

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *